Sensul în viață are o forță magnetică

Sensul nostru în viață are o forță magnetică asupra celorlalți. Sensul în viață ne face să părem mult mai atrăgători și mai interesanți pentru interlocutorii noștri. Persoanele care declară că dau o semnificație vieții sunt evaluați ca fiind mai agreabili, potențiali buni prieteni, și parteneri de conversație mai dezirabili. De asemenea, există o legătură între atractivitate fizică și sens în viață, sentimentul puternic de a avea un sens duce la o atractivitate mai crescută,  arată un studiu realizat in 2010.

Sensul în viață se referă la sentimentul că exista un înțeles în ceea ce trăim și acesta include un scop. Așa că astăzi revin la scopul în viață.

Scriam în articolele anterioare despre cum putem face să descoperim și să ne definim mai clar scopul în viață. Astăzi vreau să îți spun mai multe despre exercițiile de imaginație. Acestea ne ajută să ne construim idelauri, scopuri și să creăm lumea pe care ne-o dorim. Vizualizarea este foarte importantă. Cercetări multiple arată cum atleții care vizualizează mișcările fizice au rezultate mult mai bune decât cei care nu folosesc vizualizarea.

Te invit așadar să te folosești de două exerciții foarte simple, gratuite și eficiente:

1. Cum va arăta o zi din viața ta peste 3 ani de-acum încolo, luând în considerare că te vei afla pe drumul spre scop. Când te trezești? Ce faci dimineața? Cu cine iei prânzul? Ce mănânci? Cum îți petreci după-masa? Dar seara? Care sunt oamenii care te înconjoară? Care sunt obiceiurile tale?
2. Imaginează-te muncind pentru scopul tău. Gândește-te la ce va fi nevoie să faci. Unde și cum vei lucra? Ce unelte vei folosi? Cu ce oameni vei interacționa? Vizualizează-te muncind cu bună dispoziție. Imaginează-ți în detaliu procesul, nu doar rezultatele și succesul acțiunilor tale.

Pentru a face un pas spre realitate, vorbește despre scopul tău cu ceilalți. Pe lângă faptul că te va face și pe tine mai implicat în proces, iar ceilalți vor contribui poate cu niște idei noi, te va face și mai atrăgător 😉

După definirea și vizualizarea scopului, e nevoie să trecem și la acțiune. Fă câte ceva care are legătură cu scopul tău în fiecare zi. Câte un lucru, oricât de mic, întreprins astăzi, ar putea fi o sămânța pentru o roșie mare și aromata de mâine.

De asemenea, pentru a-ți pune planul în aplicare ai nevoie și de o bună organizare.
Odată ce ți-ai propus un obiectiv pe termen lung, să zicem 3 ani, studiile de managementul timpului arată că cea mai eficientă formă de organizare este cea săptămânală. Ține o agendă (poți folosi chiar carnețelul fericirii) în care să-ți notezi tot ce ai de făcut săptămâna ce urmează. Organizează apoi activitățile într-un plan pe zile și ore. Străduiește-te să respecți orele propuse și vei vedea că în acest fel, în programul tău se vor strecura mult mai multe momente libere de care te vei putea bucura mai relaxat.

Ai răbdare și fii perseverent. Poate că la început îți va fi greu să estimezi durata activităților și să te ții de ele. Poate că în unele zile vei face foarte puține sau chiar nimic pentru scopul tău. Ai răbdare cu tine, acceptă că ești om și că uneori ai zile proaste. Rămâi însă perseverent. Revino mereu la agendă și la programul propus.

Și pentru că procrastinarea ocupă un loc de mare cinste în viețile noastre, mai vin cu un îndemn: “€œIa taurul de coarne chiar acum!”.
Uneori chiar dacă nu avem nici un chef, și găsim atâtea linkuri noi și interesante încât am putea să ne petrecem viața întreagă dând click și explorând infinitatea internetului, e nevoie să ne oprim pur și simplu și să ne apucăm de treabă.

Una dintre cele mai frecvente erori de gândire care ne îndepărtează de fericire este gândul că ”voi fi fericit atunci când…” Așa ajungem să ne propunem obiective și să credem că odată atinse vom ajunge la fericire. După cum spuneam și în primul articol, fericirea nu e o stare absolută, nici o carieră, nici o căsnicie, si nici o insulă însorită nu ne vor satisface pe deplin. Fericirea se găsește în fiecare moment și în efortul depus clipă de clipă pentru a deveni mai buni. De aceea îmi place să o denumesc înfericire, este un proces care poate că se încheie doar atunci când și viața se sfârșește.