Psihoterapia în schimbare
Psihoterapia este un proces complex, mereu în schimbare, la fel ca și viața noastră interioară. Apar mereu abordări noi, sau cele vechi se schimbă odată cu evoluția științifică și tehnologică, și la fel se schimbă și practica mea pe măsură ce trece timpul. Încercând să înțeleg mai bine munca pe care o fac, reflectez constant asupra practicii mele, citesc noutăți dar și înțelepciune de la filosofii din trecut, observ metodele altor colegi și urmăresc discursul public despre psihoterapie. Schimbarea perspectivei nu este doar inevitabilă, ci și necesară pentru creștere.
Mituri despre psihoterapie: între idealizare și realitate
Mă bucur să văd că psihoterapia a câștigat tot mai multă vizibilitate, însă nu pot ignora faptul că, odată cu această creștere a popularității, au apărut și multe idei nerealiste despre rolul psihoterapeutului. Imaginea terapeutului de guru, de atotștiutor care ne poate spune cum să ne trăim viața, capabil chiar să să vindece boli grave, este una periculoasă. Psihoterapia nu este Sfântul Graal, nici panaceu universal iar psihoterapeutul nu este un vrăjitor sau un sfânt. Suntem oameni, cu propriile noastre limite, și cel mai onest lucru pe care îl putem face este să recunoaștem acest lucru atât față de noi înșine, cât și față de cei cu care lucrăm.
Nu cred în soluții rapide sau în tehnici de vindecare-minune care promit transformări spectaculoase peste noapte. În schimb, cred în munca consecventă, în procesul de învățare, în antrenament și auto-descoperire, care necesită timp, răbdare și efort.
Psihoterapia ca antrenament
În ultimul timp privesc tot mai mult psihoterapia ca antrenament. Aceasta presupune un exercițiu relațional și mental. În cabinet, ai ocazia să exersezi abilități de relaționare, să explorezi limite și să reflectezi la felul în care te raportezi la ceilalți. Relația terapeutică funcționează ca un laborator, un spațiu sigur în care îți poți observa tiparele și încerca noi moduri de a fi, fără teama de judecată sau respingere.
În același timp, psihoterapia este și un antrenament al minții. Învățăm să ne exersăm gândirea pentru a privi din perspective noi experiențele trecute și prezente. Ne antrenăm în a limita și direcționa energie alocată anumitor stări și amintiri.
Pe lângă aceste aspecte, psihoterapia poate fi privită și ca un antrenament al răbdării și al perseverenței. Așa cum un sportiv nu obține rezultate fără disciplină și practică regulată, nici schimbarea interioară nu se produce peste noapte. Este nevoie de repetiție, efort și deschidere pentru a integra noile înțelegeri în viața de zi cu zi.
De asemenea, psihoterapia este un antrenament al autoreglării emoționale. Ne ajută să învățăm să ne conștientizăm emoțiile, să le acceptăm și să găsim moduri constructive de a le gestiona. La fel cum exercițiile fizice îmbunătățesc condiția fizică, practicarea conștientizării emoțiilor și dezvoltarea abilităților de reglare emoțională ne ajută să devenim mai rezilienți în fața dificultăților vieții. Ne antrenăm pentru a cultiva conștient emoții pozitive – recunoștință, bucurie, iubire, satisfacție – și pentru a reduce influența gândurilor și emoțiilor care ne împiedică să trăim o viață împlinită.
Nu în ultimul rând, psihoterapia este și un antrenament al gândirii critice. Prin dialog și reflecție, căutăm să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și lumea din jur. În cele din urmă, scopul nu este doar să vindecăm rănile trecutului, ci și să dezvoltăm înțelepciunea de a naviga mai conștient și echilibrat prin viață.
Psihoterapia nu este o rețetă despre cum să facem, nu este nici un tratament universal și magic, ci un proces activ, asemenea unui antrenament. Iar ca în orice antrenament, rezultatele vin pentru cei care sunt dispuși să își asume angajamentul pentru acesta.