Coșul tău este gol acum!
Categorie: Autoreflecție
Intimitatea – sufletul relațiilor apropiate
“Asta e cea mai intimă conversație pe care am avut-o înainte de miezul nopții” spune Ana zâmbind jucăuș la finalul ședinței. Unul dintre motivele pentru care m-a atras psihoterapia și pentru care încă o practic este că sunt avidă după intimități. Vreau să știu lucruri importante, să știu ce te doare și ce te bucură…
Sensibilități relaționale de bază
Cunoașterea sensibilităților relaționale de bază ne poate ajuta să înțelegem mai bine trăirile noastre interioare cât și dificultățile noastre relaționale. În descrierea acestora autorii s-au bazat pe pe cercetări extensive a relației de atașament a copiilor iar perspectiva vine ca o punte de legătură între psihopatologia tulburărilor de personalitate, așa cum a fost descrisă de…
Scurta poveste a pansamentului pierdut
Geamul stă larg deschis, cafeaua așteaptă pe blatul de la bucătărie să fie băută, pisica cu chef de joacă urmărește o muscă în timp ce pansamentul din sertarul de lângă aragaz moțăie de plictiseală. Contrar așteptărilor, este blocat aici de o veșnicie. Toți ai lui au plecat, rând pe rând, să oblojească rănile locatarilor. Ciudat…
Cine ești? Cine sunt? – identitate și continuitate
Am hotărât să mă reapuc de scris. Aici. Fiindcă mi-e dor. Mi-e dor de scris și mi-e dor de voi. Scrisul mă ajută să-mi organizez gândurile, să mă simt mai coerentă și mai integrată. Despre asta vreau să scriu azi: integrare, continuitate și identitate. Dar înainte să trec la subiect vreau să mai spun și…
Cuvinte și atât
Mă tot gândesc să scriu și nu pot. S-au adunat atât de multe cuvinte nespuse! Am cu sacii. Depozitați prin cine mai știe ce cotloane prăfuite ale minții. Sunt mulți saci plini de cuvinte pe care vreau să le arăt lumii. Unele frumoase, altele urâte, oricum ar fi, vreau să vi le arăt. Dar ceva…
Depresia și marea
Depresia poate lua atât de multe forme pe câte valuri se sparg de malul unei mări într-o seară de vară. Ah marea! Ai simțit vreodată tristețea care vine de la mare? Vorbesc despre marea aia pustie, de dinaintea răsăritului sau de după apus. Și despre tristețea aia infinită, a tuturor oamenilor ce trăiesc deodată pe…
Stăm acasă, creștem mari
Orice criză poate duce la o creștere. Atât la nivel social, cât și individual. Da, vine cu pierderi, mari și triste, probabil suferință prin care unii dintre noi va trebui să trecem. Da, poate că ne așteaptă zile grele. Poate ne este greu deja și este doar începutul.. Unii stăm în casă ca să ne…
Poverile unei mame
Ca mamă devii foarte ancorată în viața practică, a lucrurilor concrete. Te trezești prinsă într-o succesiune rapidă de schimbat scutece, spălat, hrănit, legănat, plimbat, îmbrățișat, cărat, sărutat… printre ele apar gânduri și reacții automate: plângi, râzi, te enervezi, strigi… de parcă toddlerul tău ar fi modelul de urmat în autoreglare emoțională. Ceilalți se miră, tu…
Jurnal de mamă
Cum e să fii mamă? Am primit de multe ori întrebarea asta în primele luni de viață ale copilașului meu și…nu prea știam ce să spun. Iar acum că mi-am făcut câteva idei, nu mă mai întreabă nimeni 🙂 Eu o să răspund oricum aici, pentru mine și pentru cine mai are chef să citească…cu…
Nu mai sunt eu
Unde sunt? Nu știu. Am dispărut? Azi am început să mă caut. Bâjbâi. Nici cuvintele nu ies. E cam întuneric, dar sigur e cineva acolo, îl simt, mă strigă din adâncuri. M-am găsit, dar nu mai sunt eu. Nu știu dacă voi mai fi vreodată eu, cea dinainte. Experiența-mi zice că nu se poate. Dar…